NiMiC.MyForum.ro

buhu · Administrator Data inscrierii: 12/Sep/2007 Mesaje: 20

Despre o persoana deosebita

A trecut ceva vreme...de cand..de cand da,am iubit pe cineva.Intr-adevar,m-am gandit la fata aceea
o buna bucata de timp.Dupa care am pastrat memoria clipelor fericite impreuna,undeva in sufletul meu,
nu pentru a erupe din nou,ci pur si simplu pentru ca a fost ceva frumos intre noi.De ceva vreme incoace
ma incearca niste "simptome" ciudate.Din categoria celor care le-am simtit demult...Si mi se pare ceva nou
,stii, ca si cu mersul pe bicicleta..dupa o lunga perioada in care nu ai mai facut asta.Eh,da,e ceva ce numai
atunci cand incepe putin inima sa-ti bata mai rapid si esti constient ca nu e de la tigari sau de la cafea.E
datorita unei persoane.Ceea ce mi se pare frumos la problema indragostirii de cineva e faptul ca oricat
de matur esti,oricat de ursuz,taciturn,recalcitrant,de 16 ani,20,30 sau 70, sentimentul asta te face sa te simti
bine,sa te simti tanar cand esti batran,sa simti ca zbori cand esti tanar sau sa-ti revina zambetul pe buze atunci
cand esti posomorat.Persoana aceasta speciala care ma face sa zambesc cand sunt trist si sa visez cand
nu mai am puterea de a o face,este o fata cu totul si cu totul speciala.Bun,o sa zici,fiecare e special in felul lui.
Exact,dar specialul acestei fete e pur si simplu tulburator.Este o persoana pe care pur si simplu,as iubi-o neconditionat
si as face absolut orice ca sa fie fericita.E un inger.Atunci cand zambeste,atunci cand face gesturile acelea stangace,
simple dar totodata pline de personalitate...atunci cand pur si rudimentar se uita la tine.Dumnezeu a inzestrat-o cu
calitatile lui.Printre altele,sinceritatea.Da!Mi se pare ceva neobisnuit la cineva in ziua de azi aceasta caracteristica
dar iata ca se mai intalneste pe alocuri.Un ultim transeu in fata unei armate crude si nemiloase a ipocriziei,minciunii
si nepasarii.
Da,frumoaso..inima imi bate mai tare cand vorbesc cu tine,cand te vad.Esti o scumpa!
Stii ca intotdeauna o relatie de indiferent ce fel intre doi oameni se bazeaza pe ceva,material sau nematerial.Un schimb,un targ
constient sau nu.De la oricine vrei ceva si oricine vrea ceva de la tine.Intotdeauna e asa,fie ca vrem sau nu sa recunoastem.
Dar,mai sunt si unele cazuri in care nu se intampla asa.Cum e cazul asta.Respectul fata de ea ma face sa stau undeva in
umbra si sa admir fara sa ating acest spectacol de lumina pe care il provoaca de cate ori apare sau de cate ori ma
gandesc la ea.Vreau sa admir,sa ma minunez,sa rad,sa-mi imaginez,dar mi-e frica sa ating...pentru ca este ceva
foarte fragil,si mi-ar fi teama sa nu ranesc...stii, e exact ca un portelan.De întocmai e ca actrita de care te indragostesti
in copilarie..Cand vezi filme cu ea sau afise simti ca intreaga lume e a ta..
.Acum zambesc,ma gandesc....si ma opresc din
scris.Nu pentru ca nu as mai avea ce,ci prin simplul fapt ca nu o mai pot face....ma gandesc la ea...

noganoga · Trimis: 07/08/2012 09:17 Titlul subiectului:

It's much esiear to understand when you put it that way!

noganoga · Trimis: 08/08/2012 20:50 Titlul subiectului:

I am here this will give your article read my friends really liked it!